E o întrebare care stârnește imaginația, dar și un fior pe șira spinării: cine va fi ultimul locuitor al planetei noastre? Când totul se va stinge – oceanele se vor evapora, pădurile vor fi cenușă, iar cerul va fi un glob roșiatic din cauza Soarelui muribund – va mai exista vreo formă de viață care să reziste?
Răspunsul nu este nici omul, nici vreo specie de mamifer sau pasăre. Și nici măcar bacteriile așa cum le știm astăzi. Ultima ființă care va trăi pe Pământ va fi, cel mai probabil, o creatură minusculă, invizibilă cu ochiul liber: tardigradul.
Tardigradele, supranumite și „urșii de apă”, sunt niște organisme microscopice cu un aspect bizar: corp segmentat, opt piciorușe și o mișcare lentă, aproape leneșă. Trăiesc în medii umede – mușchi, licheni, picături de apă – și pot fi găsite pe tot globul, de la vârfurile munților până în adâncurile oceanelor.
Dar ceea ce le face cu adevărat remarcabile este capacitatea lor de supraviețuire extremă.
Supraviețuitoare ale apocalipsei
Tardigradele pot:
Rezista la temperaturi de până la -272°C (aproape de zero absolut)
Suporta călduri de peste 150°C
Supraviețui radiațiilor cosmice și UV intense
Trăi fără apă timp de decenii, intrând într-o stare numită criptobioză
Îndura presiuni de 6.000 de atmosfere, mai mari decât pe fundul oceanelor
Supraviețui chiar și în vidul spațiului cosmic
Când condițiile devin imposibile pentru orice altă formă de viață, tardigradele se deshidratează, își opresc metabolismul aproape complet și „așteaptă” ca vremurile să se schimbe. Un fel de hibernare absolută, în care viața se agață de o licărire de energie.
De ce vor fi ultimele?
Pe măsură ce Soarele îmbătrânește, va deveni tot mai fierbinte. În aproximativ un miliard de ani, temperaturile de pe Pământ vor crește atât de mult încât oceanele vor începe să se evapore. Atmosfera se va schimba radical, iar formele de viață complexe vor dispărea una câte una.
Însă tardigradele vor rezista. Datorită capacității lor de a intra în criptobioză și de a se adapta la condiții extreme, ele vor continua să trăiască în crăpăturile adânci ale Pământului, în pânza freatică, în resturile ultimelor picături de apă.
Se estimează că tardigradele ar putea supraviețui până când Soarele va deveni o gigantă roșie și va înghiți Pământul, peste aproximativ 5 miliarde de ani. Atunci, în final, nici ele nu vor mai avea unde să se ascundă.
Ideea că un organism atât de mic și aparent fragil ar putea fi ultimul supraviețuitor al Terrei este o lecție de smerenie. Puterea nu stă întotdeauna în mărime, ci în adaptabilitate. În tăcere și invizibil, tardigradul ne arată că viața găsește mereu o cale – chiar și în cele mai ostile condiții.
Dacă într-o zi, în viitorul îndepărtat, o altă civilizație ar veni să studieze rămășițele Pământului, probabil că singurul „locuitor” pe care l-ar mai putea descoperi ar fi acest ursuleț de apă minuscul. O ființă care a sfidat timpul, spațiul și moartea – pentru o vreme mai lungă decât orice specie înaintea sa.
